Camelia Vacaru - Va spun bun gasit, de aici, din Piata Festivalului "George Enescu". Un punct fierbinte pe harta evenimentelor acestui festival si spun asta pentru ca, pâna în 20 septembrie, TVR Cultural va transmite în direct de aici, de la ora 20.00, o serie de talk-show-uri, care au loc, iata, chiar lânga scena unde sustin concerte tinerii de la scolile si liceele de muzica din România. (...) Iata, în acest context, care invita la discutii frumoase, despre muzica si nu numai, vorbim si noi, pret de jumatate de ceas, în aceasta seara, cu Oltea Serban-Pârâu, redactor sef Radio România Cultural si director artistic Directia Formatii Muzicale. Buna seara, bine ati venit.

Oltea Serban-Pârâu - Buna seara, multumesc pentru invitatie.

Camelia Vacaru - Cu mare drag. Spuneam ca ne aflam chiar lânga scena unde au loc aceste concerte din Piata Festivalului "George Enescu". Însa, pe aceasta scena, nu au loc doar concerte. Evenimentele sunt mult mai diverse. Chiar în aceasta seara, dupa interventia noastra, Radio România Cultural a pregatit un spectacol pentru cei care îndragesc opera unui mare dramaturg român si am sa va las dvs placerea de a spune despre ce este vorba.

Oltea Serban-Pârâu - Este vorba despre un spectacol care poarta titlul "Eu, Eugen Ionescu", dupa un scenariu al Rodicai Mandache si în regia lui Mihai Lungeanu. Ne-am oprit asupra unei idei dramaturgice, pentru ca, desi Radio România Cultural transmite multa muzica (chiar acum se difuzeaza, în direct, la postul nostru de radio concertul de la Sala Palatului) este acel post care acopera toate zonele culturii, inclusiv teatrul. De altfel, teatrul este unul dintre punctele noastre forte. Toata lumea stie ca anul acesta, în noiembrie, se împlinesc 100 de ani de la nasterea lui Eugen Ionescu, astfel ca ideea Rodicai Mandache ni s-a parut a fi una foarte potrivita. Nu vreau sa dezvalui mai multe amanunte. Îi las pe telespectatori sa fie curiosi si sa ramâna alaturi de noi, pâna la sfârsit.

Camelia Vacaru - Sa amintim, cel putin, actorii. Chiar mai devreme, l-am vazut pe Marcel Iures, în public.

Oltea Serban-Pârâu - Avem sansa ca în acest spectacol sa joace patru mari actori ai scenei românesti, din diverse generatii. Este vorba despre Alexandru Repan, care îl interpreteaza chiar pe Eugen Ionescu, Marcel Iures, Rodica Mandache si Marius Manole. Pe scena, alaturi de actori, se vor afla si patru muzicieni, care vor face ambientul muzical live al acestui spectacol. De fiecare data când am fost prezenti în Piata Festivalului, - iar aceasta este cea de-a treia oara - ne-am dorit sa propunem publicului un spectacol cât mai reprezentativ pentru Radio România Cultural, complex, cu imagine, sunet, cuvânt, muzica. Este o ocazie unica, aceea pe care ne-o ofera Festivalul "George Enescu", de a aparea în fata marelui public si noi am încercat întotdeauna sa profitam de ea si, de fiecare data, am venit cu mari actori jucând în spectacole de calitate.

Camelia Vacaru - Lumea este curioasa. Chiar am vorbit mai devreme cu cineva care ma întreba ce se va întâmpla în Piata Festivalului dupa acest talk-show si, când i-am amintit de spectacolul "Eu, Eugen Ionescu", a zis ca ramâne. Oltea Serban-Pârâu - Adevarul este ca rar îi poti vedea pe acesti actori, si gratis si într-un spectacol pe o tema atât de fierbinte, cum ar fi centenarul nasterii lui Eugen Ionescu.

Camelia Vacaru - Apropo de teme fierbinti... Radio România Cultural, asa cum face, de altfel, si TVR Cultural, se implica foarte mult în ceea ce înseamna acest festival. Chiar dvs aminteati, mai devreme, de acele ore de transmisii, în direct, la Radio România Cultural.

Oltea Serban-Pârâu - Da, la noi este vorba, aproape integral, despre transmisii live. Sunt putine exceptii. Au fost câtiva artisti care nu au acceptat transmisia live. Trei sau patru concerte nu se transmit în direct. Si mai sunt si concertele care se suprapun si care, evident, nu pot fi difuzate simultan. Si concertele se transmit, în direct, si la Radio România Muzical si la Radio România Cultural. Pentru ca Radio România Cultural acopera întreaga tara, practic, ele pot fi ascultate oriunde. Tot prin intermediul nostru, pot fi ascultate live, prin streaming-ul de la Cultural sau de la Muzical, oriunde în lume. Cine doreste sa asculte live are aceasta posibilitate. Stiti, de pilda, ca auditia concertelor de la Sala Palatului a fost întotdeauna pusa sub întrebarii: de unde se aude mai bine si de unde mai prost, ce se aude mai bine si ce se aude mai prost...Daca asculti concertul la radio, nu mai ai aceste probleme... Microfoanele sunt fixe, capteaza tot, iar daca interpretarea este buna, atunci se va auzi bine.

Camelia Vacaru - Curiosii au la dispozitie aici, în Piata Festivalului, am si vazut, undeva, în dreapta, un stand Radio România Cultural. Oltea Serban Pârâu - Da, exista un stand Radio România Cultural si un stand Radio România Muzical. Ne place sa încercam sa ne apropiem de publicul nostru, mai ales ca, în ultimii ani, ne-am straduit si noi, asa cum stiu ca face si TVR Cultural, sa atragem si publicul nou, cel care, teoretic, e mai speriat de aceste subiecte...

Camelia Vacaru - Speriat? De ce sa fie speriat?

Oltea Serban Pârâu - Din cauza faptului ca exista, înca, ideea preconceputa ca Radioul Cultural, Radioul Muzical implica un public mai asezat, mai vârstnic, dar eu sunt convinsa ca, din moment ce în salile de spectacol sunt atâtia tineri, ei pot asculta foarte bine si postul Radio România Cultural, asa cum suna el în prezent... Pentru ca aproape toti cei care lucram acum la Radio România Cultural încercam sa-i facem si pe tineri sa ne asculte.

Camelia Vacaru - Dar, concret, cum încercati sa-i atrageti pe tineri, pentru ca, într-adevar, aceasta este o problema...

Oltea Serban- Pârâu - Încercam acest lucru coborând de la catedra, ca sa spun asa, pentru ca, mult timp, a existat la Radio Romania Cultural un discurs cu o oarecare superioritate fata de ascultatori, pe care nu o consider potrivita si nici rentabila. În ziua de azi este clar ca, daca nu reusesti sa-l atragi pe om, el se muta imediat pe frecventele altui post de radio.

Camelia Vacaru - Si e bine sa-i dai cumva pachetul acela plin cu arta, plin cu tot ceea ce este frumos, într-o forma accesibila.

Oltea Serban-Pârâu - O forma accesibila sau, în orice caz, o forma în care sa încercam comunicarea cu acest public si nu doar sa vorbim singuri despre ceva, fara sa ne pese daca ne si asculta cineva.

Camelia Vacaru - Apropo de acest public, cum vi se pare, din ce ati vazut aici? Stiu ca ati venit ceva mai devreme...

Oltea Serban-Pârâu - Eu sunt un fan al Pietei Festivalului, de când a aparut ea. Sunt convinsa ca existenta acestui fenomen, este foarte, foarte benefica pentru viata culturala în general. De altfel, modelul acesta al Pietei Festivalului George Enescu a fost preluat si de alti organizatori de manifestari culturale. Stiu ca multi sunt nemultumiti de calitatea auditiei...

Camelia Vacaru - Probleme de sonorizare...

Oltea Serban-Pârâu - Totusi, nu-i acelasi lucru sa asculti un concert la Ateneu sau în Piata Festivalului...

Camelia Vacaru - Exact, într-o sala cu o acustica foarte buna.

Oltea Serban-Pârâu - N-a spus nimeni ca este acelasi lucru. Însa e foarte important ca oameni care n-au curajul sa intre în Ateneu, din cauza ca o astfel de muzica li se pare peste nivelul lor, sa poata sa o asculte aici si, daca le place, si daca vad ca muzica clasica nu este ceva atât de complicat, cu siguranta ca vor merge apoi la Ateneu sau vor veni la Sala Radio sau se vor duce la Opera. E foarte important, este si un lucru bun din punct de vedere social, pentru ca sunt pensionarii care n-au posibilitatea nici macar sa-si ia un abonament de pensionar... Mai sunt si parintii cu copii foarte mici, care nu pot sa se duca într-o sala de concert cu caruciorul, dar pot veni în Piata Festivalului...

Camelia Vacaru - Da, aici, în piata accesul este liber, sa reamintim acest lucru.

Oltea Serban-Pârâu - Si aici, în Piata Festivalului, te simti mai aproape cumva de cei de pe scena. Se poate vorbi mult pe tema asta. Camelia Vacaru - Dar este oare pregatit publicul de la noi, pentru o întâlnire cu muzica buna? Pentru ca citeam articole prin presa despre oameni care au mers la Ateneu, oameni care au mers la Sala Palatului, exact cu aceasta ocazie, a Festivalului George Enescu si nu au avut rabdare sa se termine reprezentatia si au iesit cam devreme din sala. Este iarasi un fenomen care se întâmpla.

Oltea Serban-Pârâu - Da, este un fenomen, dar nu tine doar de festival. În România se petrece si-n stagiuni. Nu stiu daca dezamagesc sau nu pe cineva, dar se întâmpla frecvent. Am vazut si la Sala Radio, si la Ateneu. Când cânta Dan Grigore, de pilda, sala este arhiplina, iar la partea a doua, la simfonie, indiferent daca dirijorul este genial sau nu, se gasesc locuri libere. Este lume care vine pentru solist, pentru cireasa de pe tort, ca sa spun asa.

Camelia Vacaru - Dar e bine, totusi, ca exista astfel de manifestari, cum este aceasta, din Piata Festivalului George Enescu, pentru ca oamenii încep sa fie interesati si de astfel de evenimente ...

Oltea Serban-Pârâu - Sunt convinsa.

Camelia Vacaru - Ce sa aleaga oamenii? O întreb acum pe Oltea Serban Pârâu, îndragostita de muzica... Ce sa aleaga din tot ceea ce se cânta la Enescu? Lumea are nevoie de repere.

Oltea Serban-Pârâu - E greu de spus si depinde cine si ce trebuie sa aleaga. La aceasta editie sunt atâtea spectacole cu casa închisa, încât, daca te hotarasti abia acum sa alegi, se pare ca nu prea mai ai ce. E clar ca spectacolele la care s-au vândut toate biletele sunt minunate. Am fost aseara la Christian Zacharias. Cred ca este summumul, dupa parerea mea. M-as duce în fiecare seara daca as putea, poate chiar o sa o fac. Aceasta orchestra de camera din Lausanne, cu Christian Zacharias dirijor este absolut fenomenala si e foarte important ca si pentru ei este un lucru minunat ca se afla aici. Citeam interviul lui Zacharias, care se termina cu ideea "de abia asteptam sa ne reîntâlnim cu publicul de aici, pentru ca, dupa aceea, iar ne vom întoarce la publicul nostru normal, de acasa." Într-adevar, aseara, la 00:50, nu-i mai lasau sa plece de pe scena. Se aplauda atât de insistent încât a trebuit sa îl ia pe concert-maestru de mâna si sa iasa. Nu s-a aplaudat între parti ieri seara deloc. Ce sa spun? Acest aplaudat între parti, despre care se tot vorbeste... Puristii sunt scandalizati: "Vai, nu au mai fost la un concert? Uite cum aplauda." Da, nu au mai fost la un concert. De unde sa stie?

Camelia Vacaru - Dar e bine, totusi, ca lumea vine la concerte de muzica clasica. Lucrurile aceastea se învata.

Oltea Serban-Pârâu: Se învata. În America, unde problemele astea se pun putin altfel, am senzatia ca lumea chiar se bucura când se întâmpla chestii din astea. Nu, sa nu exageram, la concerte mai populare. Însa se învata, sunt lucruri care se învata. Acum, este clar ca publicul nostru nu este publicul tarilor occidentale, nu are cum sa fie, nu are de unde sa fie.

Camelia Vacaru - Si, pentru ca tot vorbeam de lucrurile care se schimba la radioul public, exista si ceva proaspat în grila de toamna?

Oltea Serban-Pârâu - Revenind la RADIO ROMÂNIA CULTURAL, avem doua noutati, zic eu, foarte interesante, în grila de toamna: doua linii de emisiuni. Una se numeste "Dupa 20 de ani. Povesti adevarate" - este o tema despre care se tot discuta în aceasta toamna. Colega mea Corina Negrea va coordona aceasta serie de emisiuni, de luni pâna joi, la 15:30. Vom încerca sa avem interlocutori care aveau la Revolutie 20 de ani sau 15, erau utecisti sau intrasera la facultate si pentru care existenta acestui 1989 a însemnat o schimbare de destin. Ei nu ar fi facut ce fac astazi, daca nu ar fi fost 1989. Si am încercat o abordare cât mai relaxata a acestei idei si cât mai realista. E o diferenta uriasa între ce-a fost înainte de 1989 si ce e acum iar cei care nu vad aceasta diferenta sau o considera nesemnificativa mi se par rauvoitori. Da, sunt tot felul de probleme în zilele noastre, întotdeauna sunt tot felul de probleme, dar hai sa vedem si ce se întâmpla bine si asta încercam noi. Am descoperit tot felul de oameni minunati si importanti, aflati oriunde în lume, care, daca nu ar fi fost 1989, ar fi ramas niste profesorasi de tara si poate nu ar fi descoperit cine stie ce minune undeva, la Indiana University, sa zicem. Cealalta noua linie de emisiuni se numeste "StoryMania". Am optat pentru un titlu cu jumatate de nume în engleza, pentru ca este vorba despre un gen foarte interesant pe care nu-l pot face, din pacate, decât televiziunile si radiourile publice, în acest moment, pentru ca este destul de costisitor, nu neaparat ca bani, dar ca timp - este vorba despre documentar sau feature...Acesta este si genul de emisiune foarte cerut la concursurile internationale, cu care, de multe ori, românii se prezinta foarte bine. Si încercam, tot asa, o abordare mai dezinhibata a acestui gen astfel încât, jumatate de ora, doar ascultând, sa poti si vizualiza tot felul de chestiuni si întâmplari culturale sau conexe.

Camelia Vacaru - Ceea ce este foarte bine. De altfel, mi se pare foarte interesant si foarte bine faptul ca Radio România Cultural încearca sa tina pasul cu multe dintre schimbarile lumii moderne si sa-si atraga publicul si în spatiul virtual. Pe scurt, atentie internauti: radiocultura.ro.

Oltea Serban-Pârâu - Într-adevar, în afara de site-ul oficial, care porneste din Radio România si ajunge la Radio România Cultural, exista si acest portal cultural www.radiocultura.ro în care avem si streaming-ul de internet al Radio România Cultural, dar gazduim si câteva bloguri ale colegilor nostri care au emisiuni la Radio România Cultural.

Camelia Vacaru - Si aveti trafic?

Oltea Serban-Pârâu - E foarte greu sa obtii trafic, precum se stie, pe zona culturala, dar încercam, facem tot ce se poate ca sa câstigam, zi dupa zi, noi consumatori, ca sa spun asa. Încercam sa oferim cultura si în formula audio, si în formula video, si foto, deci sa tinem o actualitate culturala cât mai vie.