"Pe cei care nu-i poţi face să cunoască adevărul, învaţă-i cel puţin să nu-l dispreţuiască."
(Monseniorul Vladimir Ghika)

Un aforism slav ne spune că "Numai viitorul e sigur, că trecutul se schimbă mereu". Oare de fiecare dată istoria este scrisă greşit, de trebuie să fie rescrisă de mai multe ori ? Numai aşa se poate explica faptul de ce despre o personalitate sau un anume eveniment, există mai multe „adevăruri”. Şi totuşi, istoria este făcută pentru a salva trecutul, nu pentru a-l compromite. De cele mai multe ori atunci când a fost determinată de împrejurări aparte, pe lângă mijloacele diplomatice sau militare, Umanitatea a fost nevoită să apeleze şi la alte mijloace nu tocmai „ortodoxe”. Iar rezultatele au fost şi ele, tot de atâtea ori, departe de aşteptări. Că la un moment dat s-a ales sau nu corect calea ce apoi a fost urmată, este o problemă nu doar a istoricilor, ci a noastră a tuturor. Timpul nu se întoarce niciodată, dar istoria se repetă, iar dacă lăsăm orgoliile deoparte şi învăţăm din propriile noastre greşeli, măcar poate vom reuşi să nu le mai repetăm. Şi pentru asta nu trebuie decât să apelăm la Memoria secolelor. Fiindcă realitatea unui timp, nu este aceea pe care avem impresia că o percepem prin simpla întoarcere a paginilor vremii. Totodată, despre timp se mai spune că are şi capacitatea de a ne reda ceea ce am pierdut, prin înţelepciune şi prin amintiri, şi chiar dacă nu putem retrăi Istoria, cu ajutorul Memoriei secolelor, a documentelor şi a amintirilor, o vom putea măcar resimţi în unele din capitolele ei. Astfel, conform spuselor lui Constantin Noica, vom încerca să refacem „dacă nu harta întreagă a unui spirit, cel puţin anumite provincii ale sale.”

"Trecutul e o taină, prezentul e un secret, viitorul e o enigmă."
(Monseniorul Vladimir Ghika)