DRAGII MEI CITITORI ASCULTATORI,

2012. Rotund, prietenos - pentru ca e cu "pereche" -
asteapta sa-i dati fiecarei zi stralucire de cristal si titlu de amintire. Va urez sa gasiti cheita cu care sa opriti timpul in loc atunci cand vreti. Poate fi imaginatia, poate fi generozitatea, poate fi curajul.

Si va mai urez sa va amintiti sa puneti înauntru, în ceasornic, un pitic cu inima pentru ca timpul sa treaca cu folos pentru voi. Sa va aduca întelegere, bucurie si întelepciune si o dragoste mareee...cât sa faceti lumea voastra mai buna!

Amintiti-va si de emisiunea noastra. Aici puteti spune ca e un club al piticilor...literati, care din când în când, va mai citesc la microfon povesti. Sa nu uitati, cei mari, sa va bucurati de lucrurile simple si nevinovate, iar cei mici, sa va mai prelungiti blânda vârsta a copilariei.

Am vorbit atât de mult despre pitici si voi nu stiti la ce fac eu aluzie.
Cititi mai jos!

POVESTEA CEASULUI CU INIMA

Vladimir Colin

''Traia odata, demult, într-un oras mare, un ceasornicar batrân, adica un mester care face si drege ceasurui desteptatoare, ceasornice, pendule si ornice cu cuc. Într-o zi, plimbându-se prin padurea de la marginea orasului, vazu un ceas aruncat la radacina unui stejar. Dar ce ceas?! O minune de ceas!
Era mare cât un baiat sau o fetita de patru ani, avera limbile de aur si cifrele de pietre scumpe. Nu, niciodata nu mai vazuse ceasornicarul un asemenea ceas!

Îl privi din fata, îl privi din spate, apoi trase cu urechea. Dar ceasul nu facea tic-tac.
E stricat, de buna seama, îsi spuse mesterul. Am sa-l iau eu, am sa-l dreg si o sa vstesc în tot orasul ca acel care l-a pierdut sa si-l poata lua.

Zis si facut. Cum a ajuns acasa, ceasornicarul s-a pus pe treaba, a desfacut cutia ceasului si a vazut ca ceasul nu facea tic-tac pentru ca... nu avea pitic.

Nu stiati? Pai, sigur, pe vremea aceea, în fiecare ceas locuia câte un pitic. El era cel care misca rotile dintate si batea un ciocanel, facând tic-tac, tic-tac. (...)

Îmbatrânind, piticii din ceasornice s-au mutat rând pe rând în tara povestilor iar în locul lor fura asezati pitici de fier sau arcuri, lanturi, pendule si cuci. Pâna în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc, cu lant, cu pendula sau cuc, dar ceasuri cu pitic nu se mai cunosc decât în povestile prietenului meu care scrie toate povestile pentru copii. Si ceasuri cu inima, tot asa...

Da, dar nu avem fiecare dintre noi câte o inima?''
Tineti minte:
În a doua duminica a fiecarei luni, la ora 9.00, ascultati emisiunea ''JOCUL DE-A LITERATURA''.

Pagini din jurnalul vostru literar - a propos, va astept cu texte! - se vor regasi aici.

Spor!