Radio
România Cultural va propune întâlnirea cu un supererou în carne si oase:
graficianul Puiu Manu.
Nascut
în 1928 si absolvent al Institutului de Arte Plastice din Bucuresti,
Puiu Manu a debutat cu desene si ilustratii în reviste pentru
copii, înca de la începutul anilor 1950. Numele sau a ramas legat de
istoria benzii desenate din România si de publicatii astazi disparute,
precum Cravata Rosie, Arici Pogonici sau Cutezatorii. Dintre personajele
carora le-a dat viata, cel mai cunoscut ramâne Dim Dunareanu, un fel
de James Bond autohton (totodata fizician si campion la decatlon), pe
care l-a creat în 1968 si ale carui noi aventuri figureaza într-un album
proaspat aparut în librarii (Sarabanda în Golful Aden, scenariul
Marius Lestaru).Globe-trotter si sportiv de performanta (schi si yachting), Puiu Manu continua sa deseneze, sa calatoreasca, sa faca sport.
Ascultati-l în emisiunea "Vorba de cultura", difuzata pe Radio România Cultural de luni 14 pâna vineri 18 mai, începând cu ora 12.
Realizatori: Attila Vizauer si Ema Stere
Asculta emisiunile "Vorba de cultura" din
 Invitata: Teo Herghelegiu |
You need Flash player 9 to play this
|
|
|
You need Flash player 9 to play this
|
||
|
You need Flash player 9 to play this
|
||
|
You need Flash player 9 to play this
|
||
|
You need Flash player 9 to play this
|
Pentru a descarca, click pe data.
Pentru a primi saptamanal informatii despre emisiunea "Vorba de cultură", trimiteti mail la adresa vorbadecultura@yahoo.com cu textul "abonare".
Ideile călătoresc, emigrează, plutesc în aer, se transformă. De dispăruT nu dispar niciodată.
În 1890, William James publica un tratat cu titlul “Principii de psihologie”. O carte întru totul inovatoare, în care James a introdus printre altele, conceptul de “flux al conştiinţei”, desemnând curgerea firească a experienţelor interioare ale unui subiect.Ca mulţi alţi termeni din psihologie, “fluxul conştiinţei” a călătorit spre critica literară. Este folosit în legatură cu opera unor scriitori precum Joyce, ProusT Virginia Woolf sau Faulkner şi se află în programa de bacalaureat. Descrie acea succesiune de gânduri şi sentimente care alcătuiesc, în jumătăţi de propoziţii uneori, vocea interioară a unui personaj. La “Vorba de cultură”... invitaţii sunt... ei bine, sunt... celebri, dar în primul rând sunt oameni de cultură... oameni care fac cultură, care trăiesc din faptul că ştiu să facă foarte bine un lucru... că sunt actori, sau scriitori, sau muzicieni, sau scot gazete culturale... îi interesează, îi doare... nu dau lecţii, spun ceea ce cred... şi de regulă, cred într-o mulţime de lucruri... “Care sunt proiectele dumneavoastră de viitor?” – uite o întrebare de care ne-am feriT deocamdată... deocamdată i-am întrebat altele... ce cred despre muzică, unde e frumos să-ţi faci vacanţa... dacă poţi să-ţi trăieşti viaţa după sfatul psihologilor... i-am întrebat... de filme, de fotbal, de grafitti... de copii, de publicul din sală... de cititori... de ce le place lor să citească...
“Vorba de cultură” este un exemplu perfect de flux al conştiinţei. Ceea ce ramâne, din această plutire de idei, este senzaţia de a descoperi noi personaje, în figuri altminteri celebre, de a vedea cum ne văd ei pe noi. Aflăm de ce se zbat să reziste, envers et contre touT în cultura românească. Reclama culturală fiind permisă prin lege, îi invităm sa ne recomande lecturi, vizionări, audiţii excepţionale. Când vorbeşti cu oameni de cultură, inevitabil vine vorba de cultură. Citatele pot fi inexacte, iar amintirile, aproximative. Cultura este ceea ce ramâne dupa ce ai uitat tot. Aproape tot.
Ema Stere & Attila Vizauer
